Antrenor îngenuncheat pe gazon cu o tablă tactică, în spatele lui doi jucători U13 ascultă, iar în prim-plan se află o minge.
Tactică și joc

Formații 9 la 9 la U13: așezarea în teren explicată pentru antrenori

9 la 9 la U13: terenul, ofsaidul și formațiile 3-2-3 și 3-3-2, cu avantaje și dezavantaje. Ghid practic pentru antrenorii care trec la un format mai mare.

Actualizat pe 20 min de citit

Pe scurt

  • Ambele așezări de bază prezentate de DFB în 2011 pentru 9 la 9 joacă cu trei fundași: 3-2-3 și 3-3-2.
  • După DFB, 3-3-2 e mai compact, iar 3-2-3 mai ofensiv; recomandarea noastră e să începi cu 3-3-2 și să treci după trei-patru luni la 3-2-3.
  • În România, 9 la 9 se joacă în Liga Elitelor U13 a FRF, sub forma 8 + 1: teren de 70 × 50 m, careu de 12 × 30 m, porți de 5 × 2 m, mingea numărul 4.
  • Fiecare club vine cu două grupuri de câte 9; meciul are 2 × 60 de minute, iar fiecare grup joacă 2 × 30. Campionatul Național U13 se joacă 7 + 1.
  • Ofsaidul se aplică de la linia de mijloc, portarul repune mingea numai cu mâna, iar rezultatele nu se contabilizează.

Pentru așezarea în teren la 9 la 9, federația germană (DFB) a prezentat două așezări de bază, ambele cu trei fundași: 3-2-3 și 3-3-2. Formația 3-3-2 stă mai compact, cu două linii de câte trei. Formația 3-2-3 e mai ofensivă și pune trei atacanți în prima linie. Antrenorul care preia prima oară o echipă de 9 la 9 pornește, după părerea noastră, mai sigur cu 3-3-2 și trece după trei-patru luni la 3-2-3, dacă doi mijlocași defensivi o pot duce.

Dacă echipa ta a jucat sezonul trecut 7 + 1, o știi pe un teren de 60 pe 40 de metri, cu ofsaidul abia dincolo de linia careului. Acum, la U13, pe raportul de arbitraj scrie 8 + 1. Asta înseamnă 9 la 9: un teren de 70 pe 50 de metri, un jucător de câmp în plus în fiecare grup, un careu mai mare și ofsaid de la linia de mijloc. Nu e un 11 la 11 cu doi jucători mai puțin, ci un format de joc separat, cu logica lui.

Articolul acesta îți arată tot ce trebuie să știi cu adevărat ca antrenor care trece la 9 la 9:

  • cine joacă 9 la 9 în România și cum îl scrie FRF
  • terenul, durata și regulile din Liga Elitelor U13
  • obiectivele de formare pentru această vârstă
  • cele două așezări de bază prezentate de DFB în 2011, 3-2-3 și 3-3-2, cu punctele lor tari și slabe
  • o scurtă prezentare a alternativelor și ce faci dacă joci 7 + 1
  • trei întrebări care te ajută să alegi pentru lotul tău
  • un plan de patru săptămâni pentru început
  • ce știm despre 9 la 9 la seniori

De la formatul mic la 9 la 9: un salt real

Federația Română de Fotbal nu scrie „9 la 9”, ci numără portarul separat. Regulamentul Ligii Elitelor U13 prevede 8 + 1 portar: opt jucători de câmp și un portar, deci nouă copii pe teren. Ca la U11 și U12, fiecare club vine cu două grupuri, aici de câte nouă jucători. În ediția 2026/2027 au drept de joc jucătorii născuți în 2014 și 2015.

Nu toată lumea joacă la U13 9 la 9. Campionatul Național U13, a cărui etapă județeană o organizează AJF-ul, se joacă 7 + 1, tot pe 70 × 50 m. Dacă echipa ta joacă acolo, ai un jucător de câmp mai puțin, iar formațiile din acest articol se potrivesc dacă scoți un jucător de pe o linie. Cum faci asta găsești mai jos, la linia de trei fundași.

În 7 la 7, la U10 și U11, joacă șase jucători de câmp în fața portarului, terenul e ușor de cuprins, iar un atacant ajunge din trei sprinturi la careu. La 9 la 9 sunt opt jucători de câmp, terenul are 70 pe 50 de metri, iar atacantul rapid ajunge dintr-odată mereu în ofsaid dacă nu învață să-și regleze fuga.

Concret, pentru jucătorii care vin din 7 + 1 de la U12 se schimbă următoarele:

  • Suprafața de joc crește de la 2.400 la 3.500 de metri pătrați, adică aproape jumătate mai mult spațiu
  • Apare o linie de apărare reală, un mijloc al terenului și un atac
  • Ofsaidul se aplică de la linia de mijloc, deci fiecare atacant își reînvață momentul demarajelor
  • Careul crește de la 10 × 20 m la 12 × 30 m, iar portarul are mai mult spațiu de acoperit
  • Fiecare grup joacă două reprize de câte 30 de minute, față de 25 la U12

Pentru comparație: în Germania, federația (DFB) a introdus 9 la 9 în toată țara în sezonul 2011/12 la U12 și U13 și l-a numit atunci „un pas intermediar sistematic de la 7 la 7 la 11 la 11”, ca să nu arunce copiii direct din formatul de 7 pe terenul mare. Azi nu mai joacă toate federațiile regionale germane așa: Baden joacă 7 plus 1, Saxonia 7 la 7, iar Saxonia Inferioară permite 9 la 9 sau 7 la 7 și testează 6+1 la 6+1. Sarcina ta de antrenor e aceeași în ambele țări: să tratezi formatul ca pe un format de joc de sine stătător, nu ca pe un teren mare în variantă redusă.

Terenul și regulile: ce se schimbă concret

Cifrele din regulamentele FRF, alături de formatul din care vin jucătorii tăi și de cel în care trec:

CaracteristicăU12, Campionatul Național (7 + 1)U13, Campionatul Național (7 + 1)U13, Liga Elitelor (8 + 1)U14, Liga Elitelor (11 la 11)
Jucători7 plus portar, două grupuri7 plus portar, două grupuri8 plus portar, două grupuri10 plus portar, o singură echipă
Teren60 × 40 m70 × 50 m70 × 50 m70 × 60 m
Porți5 × 2 m5 × 2 m5 × 2 m7,32 × 2,44 m
Careu10 × 20 m10 × 20 m12 × 30 m16 m de la linia porții
Lovitură de pedeapsă9 m9 m9 mdupă Legile Jocului
Mingenumărul 4numărul 4numărul 4numărul 5
Durată2 × 50 min, fiecare grup 2 × 252 × 60 min, fiecare grup 2 × 302 × 60 min, fiecare grup 2 × 302 × 35 min
Ofsaiddincolo de linia careuluidincolo de linia careuluide la linia de mijlocdupă Legile Jocului
Repunerea portaruluinumai cu mânanumai cu mânanumai cu mânadupă Legile Jocului
Schimbărinelimitate în grup, cu reintrarenelimitate în grup, cu reintrarenelimitate în grup, cu reintrarecel mult 7, în cel mult 3 opriri
Rezultate și clasamentnunununu

Terenul poate fi marcat și cu bandă sau cu discuri. Dacă ai la dispoziție un teren mare, regulamentul Ligii Elitelor U13 permite să joci pe lățime, în ambele jumătăți deodată, cu respectarea dimensiunilor de mai sus: grupul I al unui club joacă împotriva grupului I al celuilalt pe o jumătate, grupurile II pe cealaltă, iar la pauză adversarii se schimbă.

Dimensiunile terenului comparate: de la U12 la 11 la 11

De la 7 + 1 la U12, prin 7 + 1 și 8 + 1 la U13, până la 11 la 11 la U14, la scară

U12, Campionatul Național7 + 160 × 40 mU13, Campionatul Național7 + 170 × 50 mU13, Liga Elitelor8 + 170 × 50 mU14, Liga Elitelor11 la 1170 × 60 m

Sursa: FRF, regulamentele Campionatului Național U12 și U13 (ediția 2024/2025) și ale Ligii Elitelor U13 și U14 (ediția 2026/2027)

Două grupuri și schimbări

Pe raportul de arbitraj treci obligatoriu două grupuri de câte 9 jucători, deci cel puțin 18. Primul grup joacă minutele 1 până la 30, al doilea minutele 31 până la 60, iar după pauză ordinea se repetă. Poți trece 20 de jucători: cei doi în plus sunt rezerve, câte una pentru fiecare grup. În interiorul grupului, numărul schimbărilor este nelimitat, iar un jucător schimbat poate reintra. Dacă nu ai 18 jucători pe raport sau nu schimbi grupurile la jumătatea reprizei, meciul nu se poate disputa.

Regulamentul a împărțit deci timpul de joc în locul tău: fiecare grup joacă 60 de minute. La un turneu de club sau în străinătate, unde joacă o singură echipă, împărțirea îți revine ție. Cum o faci corect îți arată Timp de joc echitabil la copii, inclusiv un model de fișă de schimbări.

Cât durează un meci la celelalte categorii de vârstă găsești în prezentarea duratei unui meci pe categorii de vârstă.

Ofsaidul și portarul

În Campionatul Național U12 și U13, un jucător poate fi în ofsaid abia după ce a depășit linia careului, aflată la 10 metri de poartă. În Liga Elitelor U13, zona începe la linia de mijloc, ca pe terenul mare. Pentru formația ta, asta schimbă mult: vârful nu mai poate aștepta în spatele fundașilor adverși, iar linia ta de apărare poate urca și micșora terenul.

A doua regulă îl privește pe portar. Mingile ieșite în aut de poartă și pe cele prinse cu mâna în timpul jocului le repune în joc numai cu mâna. Dacă greșește, arbitrul oprește jocul, iar mingea o repune portarul advers. Despre pasa înapoi la portar, regulamentul nu spune nimic. Pentru tot ce nu reglementează, el trimite la Legile Jocului pentru fotbal în 11, așa că întreabă arbitrul înainte de primul meci.

Rezultate și clasamente

În competițiile FRF nu se contabilizează rezultatele și nu se întocmesc clasamente până la U14 inclusiv; clasamentele apar de la U15. Regulamentul Ligii Elitelor U13 o spune la fel ca cele ale Campionatului Național U12 și U13.

Pentru comparație: 9 la 9 în Germania

În Germania, terenul de 9 la 9 e trasat de regulă între cele două careuri mari ale unui teren de 11 la 11. O recomandare DFB din 2011 îi dă circa 70 × 50 m, un careu de 12 × 29 m și punctul de pedeapsă la 9 m; Saxonia Inferioară pune punctul de pedeapsă la 8 m. Joacă o singură echipă, după regulamentul german de juniori 2 × 30 de minute (Hamburg joacă 4 × 15 sau 3 × 20), cu ofsaid și cu regula pasei înapoi la portar. Regulamentul federației bavareze (BFV) permite schimbarea a până la cinci jucători, la nivelurile inferioare și cu reintrare. Pe lângă 9 la 9, regulamentul german de juniori recomandă la U12 și U13 și 8 la 8 sau 7 la 7. Dacă joci un turneu acolo sau după un regulament inspirat de cel german, pornește de la aceste valori.

Ce ar trebui să învețe jucătorii în 9 la 9

Regulamentele FRF spun cum se joacă, dar nu ce se antrenează, și nu recomandă nicio formație. Obiectivele de mai jos provin din recomandarea federației germane (DFB) din 2011. Ea nu a introdus 9 la 9 ca pe un 11 la 11 în miniatură, ci ca treaptă de formare de sine stătătoare, și numește trei obiective: multe dueluri unu la unu și multe atingeri de minge, triunghiuri și, prin linia de trei fundași, o treaptă premergătoare culisării în funcție de minge. Dacă înțelegi ce trebuie să învețe jucătorii tăi la această vârstă, decizia privind formația devine mai ușoară.

  1. Triunghiuri. Trei jucători bine așezați îi oferă purtătorului mingii două variante de pasă. Asta antrenează percepția, plasamentul și construcția jocului mult mai bine decât două linii paralele.
  2. Pregătirea culisării în funcție de minge. Linia de trei o exersează la scară mică: fundașul apropiat de minge atacă, ceilalți strâng și acoperă. În formatul mic aproape nu apare, din cauza dimensiunii terenului.
  3. Multe dueluri unu la unu. Pe 70 pe 50 de metri, jucătorii au destul spațiu ca să intre în dueluri fără să fie sufocați imediat de adversar. Exact acolo se dezvoltă tehnica și forța de a trece de om.

Cu aceste trei puncte se potrivește mai bine o apărare cu trei fundași decât o linie de patru în linie. Ambele așezări de bază pe care federația germană le-a prezentat în 2011 pentru 9 la 9 joacă cu trei fundași.

Linia de trei fundași ca fundament

Ambele așezări de bază ale DFB din 9 la 9 se bazează pe trei fundași plus portar. Federația germană numește linia de trei o treaptă premergătoare culisării în funcție de minge, care în plus creează multe dueluri unu la unu. Fundașul apropiat de minge atacă, ceilalți doi strâng spre centru și acoperă. Culisarea aceasta le va trebui jucătorilor tăi mai târziu, la 11 la 11, de la U14, în orice linie de apărare, cu trei sau cu patru fundași.

O linie de doi fundași, în schimb, oferă prea puțină acoperire în adâncime: dacă un fundaș e depășit, al doilea rămâne singur în fața portarului. După părerea noastră, e un concept din formatul mic, care nu funcționează la 9 la 9.

Formațiile sunt scrise aici fără portar: 3-2-3 înseamnă trei fundași, doi mijlocași și trei atacanți, în fața portarului. Dacă echipa ta joacă 7 + 1, în Campionatul Național U13, păstrezi linia de trei și scoți un jucător din față: din 3-2-3 rămâne 3-2-2, din 3-3-2 rămâne 3-3-1. Ce scrie mai jos despre linia de trei și despre mijloc rămâne valabil.

Formația 3-2-3: sistemul ofensiv

3-2-3 pe teren

Portar, linie de trei fundași, doi mijlocași defensivi, trei atacanți

PFFFMMAAA

Așezare: portar, trei fundași pe o linie, doi mijlocași defensivi ușor decalați, în fața spațiilor dintre fundași, trei atacanți pe o linie, pe toată lățimea terenului.

Ideea de joc: 3-2-3 este cea mai ofensivă dintre cele două așezări de bază ale DFB. Cei trei atacanți îi oferă construcției trei variante de pasă în față. Liniile decalate creează multe triunghiuri naturale, în care jocul combinativ se dezvoltă aproape de la sine.

Avantaje:

  • Ocupare echilibrată a terenului în lățime și în adâncime
  • Trei variante de pasă în față, ideal pentru tranziții rapide
  • Formarea de triunghiuri corespunde exact obiectivului de formare de mai sus
  • Presing sus posibil, pentru că trei atacanți pun presiune pe trei fundași adverși
  • Îi încurajează pe jucătorii cu gândire ofensivă, ceea ce corespunde filozofiei de formare orientate spre atac pe care DFB o numește pentru această vârstă

Dezavantaje:

  • Din experiența noastră, cei doi mijlocași defensivi au cele mai lungi trasee de alergare și trebuie să fie maturi tactic
  • La pierderea mingii, contraatacul prin centru e, după părerea noastră, greu de apărat, pentru că centrul e ocupat doar de doi jucători
  • Funcționează doar dacă atacanții de bandă sunt dispuși să se replieze

Când se potrivește: când ai doi mijlocași defensivi inteligenți, o echipă bună tehnic și vrei o idee de joc ofensivă. Federația germană a prezentat în 2011 3-2-3 alături de 3-3-2 ca așezare de bază pentru 9 la 9.

Formația 3-3-2: sistemul echilibrat

3-3-2 pe teren

Portar, linie de trei fundași, mijloc cu trei jucători, doi atacanți

PFFFMMMAA

Așezare: portar, trei fundași pe o linie, trei mijlocași pe o linie în fața lor, doi atacanți pe pozițiile de semi-dreapta și semi-stânga.

Ideea de joc: 3-3-2 este, după părerea noastră, cea mai echilibrată formație de 9 la 9. Două linii de câte trei creează, după DFB, un bloc defensiv compact, iar atacul trece mai ales prin flancurile mijlocului, unde fundașii laterali pot urca pentru a crea superioritate numerică.

Avantaje:

  • Bună folosire a spațiului în lățime și în adâncime
  • Dublă acoperire pe flancuri în apărare
  • Sarcini clare: mijlocul lucrează în ambele direcții, atacanții se concentrează pe careu
  • Doi atacanți se pot încrucișa, unul poate coborî, ceea ce antrenează un joc de atac variat
  • La contraatacurile prin centru, după părerea noastră, mai stabil decât 3-2-3, pentru că în fața fundașilor stau trei mijlocași

Dezavantaje:

  • Doar două variante de pasă în față, construcția are mai puține opțiuni
  • Fundașii laterali trebuie să susțină jocul pe flanc, altfel mijlocul se epuizează
  • Mai puține triunghiuri naturale decât la 3-2-3, trebuie să le antrenezi mai conștient
  • La un contrapresing agresiv, mijlocul riscă să se aglomereze

Când se potrivește: când ai fundași laterali solizi, un mijloc cu multă alergare și doi atacanți care gândesc împreună.

Alternative: 3-1-3-1 și 2-3-3

Pe lângă cele două așezări de bază ale DFB, antrenorii folosesc la 9 la 9 și aceste două formații; punctele tari și slabe sunt aprecierea noastră:

3-1-3-1 (trei fundași, un mijlocaș defensiv, trei mijlocași centrali, un atacant). Mijlocașul defensiv unic poate organiza apărarea din spatele lui în funcție de minge, iar cei trei mijlocași centrali creează spații în centru. Puternică dacă ai un mijlocaș defensiv excepțional de inteligent. Punct slab: atacantul singur rămâne des izolat în față și are nevoie de o disponibilitate extremă de a alerga.

3-1-3-1: axă verticală cu un singur atacant

Trei fundași, un mijlocaș defensiv, trei mijlocași centrali, un atacant

PFFF6888A

2-3-3 (doi fundași, trei mijlocași, trei atacanți). Maxim ofensivă; noi am folosi-o cel mult împotriva unor adversari clar mai slabi. Punct slab: linia de doi e extrem de vulnerabilă în 9 la 9, pentru că o singură pasă în adâncime scoate din joc jumătate din apărarea ta. Nu e recomandată pentru formare, ci doar ca sistem ocazional de presiune.

2-3-3: sistemul de presiune maximă

Doi fundași, trei mijlocași, trei atacanți

PFFMMMAAA

Ce formație se potrivește lotului tău?

Trei întrebări te ajută să decizi:

  1. Ai doi mijlocași defensivi inteligenți? Da: 3-2-3. Nu: 3-3-2 iartă mai mult, pentru că trei mijlocași susțin un mijlocaș defensiv mai slab.
  2. Cât de puternici sunt fundașii tăi laterali? Puternici și dispuși să urce: 3-3-2 scoate maximum din ei. Slabi la plasament: 3-2-3, pentru că cei trei atacanți preiau singuri jocul pe flanc.
  3. Ce tip de atacant central ai? Jucător agil, bun în unu la unu: 3-2-3, cu trei variante de pasă, îi dă mingi în fugă. Vârf de careu, puternic și bun la jocul de cap: 3-3-2, cu centrări de pe ambele flancuri.

Dacă preiei pentru prima dată o echipă de 9 la 9, considerăm 3-3-2 alegerea mai sigură: mai ușor de explicat, mai stabil defensiv, îți lasă timp să-ți cunoști lotul. 3-2-3 merită din momentul în care, după trei sau patru luni, știi ce jucători pot duce cu adevărat, tactic, poziția de mijlocaș defensiv. Cu două grupuri ai și o a doua posibilitate: răspunzi la cele trei întrebări pentru fiecare grup în parte.

Primele 4 săptămâni cu noua generație

Un plan concret de antrenament pentru trecerea din formatul mic:

Săptămâna 1: acomodarea cu terenul. Fiecare antrenament începe cu zece minute de joc liber pe terenul de 9 la 9, fără indicații. Jucătorii trebuie să simtă fizic noile distanțe: cât e de la careul propriu la cel advers? Câtă energie costă un sprint de la linia de mijloc până la careu? Ține intenționat efortul fizic scăzut, terenul face treaba.

Săptămâna 2: înțelegerea pozițiilor. Fiecare jucător învață, pe lângă poziția lui, două poziții vecine: un fundaș lateral, de exemplu, și postul de fundaș central sau culoarul lateral din mijloc. Federația germană recomandă la această vârstă să nu fixezi jucătorii prea devreme pe poziții, dar nici să nu-i rotești prin toată formația și să eviți schimbările peste două linii.

Săptămâna 3: situații de joc. Exersează fazele fixe și situațiile standard: construcția pornind de la aruncarea portarului, culisarea liniei de trei, apărarea la cornere. Acum arăți pentru prima dată și ofsaidul de la linia de mijloc.

Săptămâna 4: primul meci oficial. Intră cu o formație clară (recomandarea noastră: 3-3-2), dar rezultatul e secundar. După meci, discutați pe scurt ce a funcționat în noul format și ce nu. Așteaptă-te ca primul meci să fie haotic, face parte din învățare.

Greșeli tipice la trecerea la 9 la 9

Cinci capcane pe care le vedem des la antrenorii aflați la prima echipă de 9 la 9:

  • Să antrenezi prea devreme ca la 11 la 11. 9 la 9 e un format de sine stătător, nu un teren mare în miniatură. Să exersezi o linie de patru în linie cu doi mijlocași defensivi pentru că e „fotbal adevărat” îți irosește timpul de antrenament.
  • Să fixezi pozițiile. Cine îi etichetează pe jucători din săptămâna 1 drept „fundaș” sau „atacant” exclude formarea polivalentă, pe care DFB o pune în centru la această vârstă. Schimbările pe pozițiile vecine fac parte din ea.
  • Să-l izolezi pe portar. Portarul repune numai cu mâna, deci fiecare construcție începe cu aruncarea lui spre un fundaș. Cine îl pune doar să prindă mingi irosește cea mai importantă poziție pentru construcția jocului în 9 la 9.
  • Să uiți acoperirea la contraatac. La 3-2-3, cei doi mijlocași defensivi răspund de apărarea de echilibru. Dacă nu antrenezi asta, vei încasa regulat contraatacuri prin centru. Un antrenament de apărare de echilibru dă roade din săptămâna 4.
  • Să uiți jucătorii de bandă. La 3-3-2, după DFB, atacul trece mai ales prin flancuri. Cine îi folosește pe mijlocașii laterali doar în apărare îl pierde.

Dacă vrei să reduci efortul de planificare pentru un turneu intern de antrenament în 9 la 9, folosește un instrument precum AreaCopa și scapi de tabelele Excel pentru program, orele de start și clasament. Formația rămâne treaba ta.

9 la 9 la seniori: ce prevăd regulamentele

Și la seniori apare întrebarea dacă se poate juca 9 la 9. O regulă națională pentru asta nu am găsit pentru România. Regulamentul FRF de organizare a activității fotbalistice stabilește doar o limită: dacă o echipă de seniori se prezintă cu mai puțin de 7 jucători, arbitrul fluieră finalul jocului. Campionatele județene de seniori le organizează AJF-urile. Regulamentele lor nu le-am verificat pentru acest articol, așa că întreabă la AJF-ul tău.

Ca exemplu din altă țară: în Bavaria, liga B-Klasse cunoaște o formă flexibilă pentru echipele cu prea puțini jucători. În două prezentări din Franconia Inferioară din 2024 regula arată așa: în principiu se joacă 11 la 11. Echipa care vrea 9 la 9 anunță acest lucru responsabilului de competiție și adversarului cel târziu cu două zile înainte de meci, iar acordul adversarului nu mai e necesar. Se joacă pe porți mari, pe terenul normal sau pe unul scurtat cu lungimea unui careu, la lățime întreagă, iar pe teren trebuie să rămână cel puțin șase jucători.

Formațiile de mai sus sunt gândite pentru 50 de metri lățime. Pe un teren mare, de circa 68 de metri, o linie de trei acoperă greu flancurile, după părerea noastră. Mai aproape sunt un 4-3-1, cu patru fundași, trei mijlocași și un atacant, sau un 3-4-1, în care mijlocașii laterali asigură flancurile.

9 la 9 este un format de joc de sine stătător

Dacă reții un singur lucru din acest articol: 9 la 9 nu este „11 la 11 cu doi jucători mai puțin”, ci o treaptă de formare cu logica ei. Linia de trei, ca în ambele așezări de bază ale DFB, pentru început, din experiența noastră, 3-3-2, 3-2-3 pentru o idee de joc orientată spre atac și un plan clar de patru săptămâni pentru trecerea din formatul mic.

Ce format joacă fiecare categorie de vârstă găsești în formatele de joc din fotbalul de copii. La U13, FRF are două drumuri: 7 + 1 în Campionatul Național și 8 + 1 în Liga Elitelor. Oricare ar fi al tău, sarcina ta de antrenor este să-ți pregătești jucătorii pentru ce urmează: 11 la 11, de la U14, pe un teren de 70 × 60 m.

Dacă vrei să organizezi chiar acum un turneu de 9 la 9, aplicația pentru programul turneelor de copii și juniori preia programul, clasamentul și linkul live.

Planifică pe AreaCopa primul tău turneu de antrenament 9 la 9Gratuit și fără înregistrare

Surse

Dimensiunile, duratele și regulile din acest articol provin din regulamentele Federației Române de Fotbal. Așezările de bază și valorile germane date pentru comparație provin din regulamentul de juniori al federației germane, dintr-o recomandare a ei din 2011 și din regulamentele mai multor federații regionale germane. Obiectivele de formare și descrierile formațiilor 3-2-3 și 3-3-2 urmează federația germană; dezavantajele lor, alternativele, cele trei întrebări de decizie, planul de patru săptămâni și așezarea la seniori sunt aprecierea noastră.

Federația germană și-a mutat în 2026 articolele de antrenament de pe training-service.fussball.de pe meinfussball.de. Cele două articole pe care se sprijină acest text (sursele 5 și 6) nu au fost preluate, iar adresele lor vechi duc la o pagină de ansamblu. De aceea cităm versiunile arhivate.

  1. Federația Română de Fotbal (ediția 2026/2027). Regulamentul competiției Liga Elitelor U13. Sursa pentru formatul 8 + 1 cu două grupuri, terenul de 70 × 50 m, careul de 12 × 30 m, porți, minge, durată, schimbări, ofsaidul de la linia de mijloc, repunerea portarului cu mâna, eliminarea temporară, regulile la diferență de scor și lipsa clasamentului.
  2. Federația Română de Fotbal (ediția 2024/2025). Regulamentele competițiilor Campionatul Național U12 și U13. Sursa pentru formatul 7 + 1, terenurile de 60 × 40 m și 70 × 50 m, careul de 10 × 20 m, duratele de 100 și 120 de minute și ofsaidul dincolo de linia careului.
  3. Federația Română de Fotbal (ediția 2026/2027). Regulamentul competiției Liga Elitelor U14. Sursa pentru 11 la 11 de la U14: teren de 70 × 60 m, 2 × 35 de minute, mingea numărul 5 și cele 7 înlocuiri.
  4. Deutscher Fußball-Bund, federația germană de fotbal (versiunea din 21 august 2026). Jugendordnung, § 8, § 8a și Anhang IV, partea 2. Sursa pentru cele trei formate recomandate în Germania la U12 și U13 (9 la 9, 8 la 8, 7 la 7), pentru durata de joc și pentru trasarea terenului între careuri.
  5. Schomann, Paul (2011). Endlich gibt es Ballkontakte für alle! D-Junioren spielen bundesweit 9 gegen 9. fussballtraining 8/2011, Philippka-Sportverlag, de la p. 30; publicat de federația germană ca articol de antrenament, versiunea online arhivată. Dimensiunile 70 × 50 m, careul de 12 × 29 m, punctul de pedeapsă la 9 m, introducerea din sezonul 2011/12, linia de trei ca treaptă premergătoare culisării și așezările de bază 3-2-3 și 3-3-2.
  6. Deutscher Fußball-Bund, federația germană de fotbal. Gezielt die Positionen wechseln (articol de antrenament pentru U12 și U13), versiunea arhivată. Formare polivalentă, dar fără rotație prin toată formația.
  7. Bayerischer Fußball-Verband, federația de fotbal a Bavariei (versiunea din 16.07.2026). BFV-Jugendordnung, § 20 și § 51. Sursa pentru cei până la cinci jucători schimbați, reintrarea la nivelurile inferioare și aplicarea regulilor terenului mare, deci ofsaid și pasă înapoi.
  8. Niedersächsischer Fußballverband, federația de fotbal a Saxoniei Inferioare (versiunea 07/2026). Jugendordnung, Anhang 1 und 2 și Rahmenrichtlinien D-Jugend 6+1 gegen 6+1. Lovitura de pedeapsă de la 8 m, proiectul-pilot 6+1.
  9. Badischer Fußballverband, federația de fotbal din Baden (din sezonul 2026/27). Informationsblatt D-Jugend. 7 plus 1 pe 60 × 40 m.
  10. Sächsischer Fußball-Verband, federația de fotbal a Saxoniei (obligatoriu din 01.07.2026). Bestimmungen für Fußballspiele auf verkleinerten Spielfeldern, nr. 2. U12 și U13 în 7 la 7.
  11. Hamburger Fußball-Verband, federația de fotbal din Hamburg (versiunea din 30.06.2026). Durchführungsbestimmungen Serie 2026/27, pct. 3.1. U12 și U13: 4 × 15 sau 3 × 20 de minute.
  12. Federația Română de Fotbal (ediția 2018, publicată pe frf.ro, consultată la 15.11.2026). Regulamentul de organizare a activității fotbalistice, art. 13.1. Sursa pentru pragul de 7 jucători la jocurile de seniori.
  13. Bayerischer Fußball-Verband, grupul de arbitri Haßberge (27.07.2024). Flexible Spielform (9 gegen 9) in der B-Klasse, prezentare. Exemplul german: anunțul cu două zile înainte, porțile mari, terenul normal sau scurtat și minimum șase jucători pe teren.
  14. Bayerischer Fußball-Verband, grupul de arbitri Aschaffenburg (2024). Flexible Spielform (9 gegen 9) in der B-Klasse, prezentare. A doua versiune din Franconia Inferioară a aceleiași reguli.

Pentru Campionatul Național U12 și U13 am consultat ediția 2024/2025 a regulamentelor FRF; o ediție mai nouă nu am găsit pe site-ul federației. Regulile obligatorii pentru echipa ta sunt cele din regulamentul competiției la care participi: la competițiile oficiale, cel al FRF și al AJF-ului tău, iar la un turneu, cel al organizatorului.

Întrebări frecvente

Cât de mare este terenul la 9 la 9?
În Liga Elitelor U13 a FRF, terenul de 8 + 1 are 70 de metri lungime și 50 de metri lățime. Careul are 12 metri adâncime și 30 de metri lățime, porțile au 5 × 2 m, iar lovitura de pedeapsă se execută de la 9 metri. Pentru comparație, o recomandare a federației germane (DFB) din 2011 prevede circa 70 × 50 m și un careu de 12 × 29 m. La un turneu decide regulamentul organizatorului.
Ce formație se potrivește mai bine la 9 la 9, 3-2-3 sau 3-3-2?
Pentru antrenorii care preiau pentru prima dată o astfel de echipă, considerăm 3-3-2 alegerea mai sigură: e mai ușor de explicat, iar DFB numește cele două linii de câte trei un bloc defensiv compact, cu dublă acoperire pe flancuri. 3-2-3 este mai ofensiv și exersează mai intens jocul în triunghiuri, dar după părerea noastră cere doi mijlocași defensivi maturi tactic. După trei sau patru luni, trecerea la 3-2-3 are sens, credem, dacă lotul o poate susține.
Se aplică ofsaidul la 9 la 9?
Da. În Liga Elitelor U13, un jucător poate fi în ofsaid după ce a depășit linia de mijloc, ca pe terenul mare. În Campionatul Național U12 și U13, care se joacă 7 + 1, ofsaidul se aplică doar dincolo de linia careului, la 10 metri de poartă. Jucătorii care trec de la un format la celălalt trebuie deci să reînvețe unde începe zona. Cel mai bine le arăți asta pe teren, cu un exercițiu cu patru jucători.
Câți jucători treci pe raportul de arbitraj la 9 la 9?
În Liga Elitelor U13 treci obligatoriu două grupuri de câte 9 jucători, deci cel puțin 18. Poți trece 20: cei doi în plus sunt rezerve, câte una pentru fiecare grup. În interiorul unui grup, schimbările sunt nelimitate, iar un jucător schimbat poate reintra. Pentru comparație, în Germania joacă o singură echipă, iar regulamentul federației bavareze (BFV) permite schimbarea a până la cinci jucători.
Cum se trasează terenul de 9 la 9 pe un teren mare?
Pe un teren mare, Liga Elitelor U13 permite două terenuri pe lățime, câte unul în fiecare jumătate, cu condiția ca fiecare să aibă 70 × 50 m. Grupurile I ale celor două cluburi joacă pe o jumătate, grupurile II pe cealaltă. Pentru marcaj ajung banda sau discurile, nu e nevoie de var. În Germania, terenul de 9 la 9 se trasează de obicei între cele două careuri mari ale terenului de 11.
Linie de trei sau linie de patru fundași la 9 la 9?
Pentru U13 considerăm linia de trei mai potrivită. Trei fundași acoperă cei 50 de metri ai terenului și lasă cinci jucători de câmp pentru mijloc și atac, astfel că triunghiurile apar firesc. Cu patru fundași stai mai sigur în spate, dar jumătate din cei opt jucători de câmp rămân în apărare. În Liga Elitelor, ofsaidul de la linia de mijloc îți dă în plus voie să urci linia de trei și să strângi terenul.
Ce reguli are FRF pentru 9 la 9 în Liga Elitelor U13?
Regulamentul FRF pentru ediția 2026/2027 prevede 8 + 1 pe 70 × 50 m, cu porți de 5 × 2 m, careu de 12 × 30 m, mingea numărul 4 și lovitura de pedeapsă de la 9 m. Fiecare club aduce două grupuri de câte nouă, care intră pe rând câte o jumătate de repriză. Ofsaidul începe de la linia de mijloc, portarul repune doar cu mâna, iar apărătorile sunt obligatorii.
De la ce categorie de vârstă se joacă 9 la 9?
În România, 9 la 9 apare la U13, în Liga Elitelor, unde FRF îl scrie 8 + 1. În ediția 2026/2027 joacă acolo copiii născuți în 2014 și 2015. Campionatul Național U12 și U13 se joacă 7 + 1, iar de la U14 se trece la 11 la 11. În Germania a fost introdus în 2011/12 la U12 și U13; azi nu toate federațiile regionale îl mai joacă. La un turneu de club, formatul îl alege organizatorul.
Se joacă 9 la 9 în campionatele de seniori din România?
O regulă națională pentru 9 la 9 la seniori nu am găsit. Regulamentul FRF de organizare a activității fotbalistice fixează doar pragul de jos: o echipă de seniori care se prezintă cu mai puțin de 7 jucători nu mai joacă, iar arbitrul fluieră finalul. Ligile județene țin de AJF, așa că întreabă acolo. În Bavaria, de exemplu, echipele din B-Klasse pot trece la 9 la 9 când nu au destui oameni, pe teren mare și cu porți mari.