Formele de joc în fotbalul copiilor 2026: ghid pentru antrenori și coordonatori de juniori

Ești coordonator de copii și juniori sau antrenor într-un club. Sezonul acesta trebuie să le explici părinților, antrenorilor și celor care arbitrează meciurile celor mici de ce un copil de șapte ani joacă 3 la 3 pe un teren de 20 × 20 m, de ce nu se ține niciun clasament, de ce jocul se face pe patru porți mici la festivaluri și de ce copilul tău de opt ani nu joacă direct 11 la 11. Poate prima zi de turneu e chiar la ușă, poate ai ședința cu părinții săptămâna viitoare. Ai nevoie de o imagine de ansamblu care să stea în picioare.

Articolul acesta ți-o dă. Găsești formele de joc ale FRF pe categorii de vârstă, de la U7 la U15, argumentele pentru jocul pe terenuri mici, inclusiv reforma federației germane, care a mers pe același drum, răspunsuri gata de folosit la ședința cu părinții și un plan în patru pași pentru club.

Formele de joc ale FRF: de la 3 la 3 la 11 la 11

Pentru antrenorul din România, regula nu vine dintr-o reformă recentă, ci din regulamentele FRF pentru competițiile de copii și juniori. Federația numără altfel decât alte țări: portar plus jucători de câmp, adică 1 + 4, nu „5 la 5”. Tabelul de mai jos e reperul pentru tot restul articolului:

Mai important decât numărul de jucători e ce se întâmplă cu scorul. FRF nu ține rezultate și nu întocmește clasamente până la U14 inclusiv; clasamentele încep de la U15. La U7–U10, în Interliga Națională de Fotbal, rezultatele apar doar în procesele-verbale, fără clasament final și fără festivitate de premiere, iar fiecare copil primește aceeași recompensă. Pentru U11, U12, U13 și chiar pentru Liga Elitelor U14, care se joacă deja 11 la 11, regulamentele spun textual: „NU vor fi contabilizate rezultatele jocurilor, NU vor fi întocmite clasamente”. Abia în Liga Elitelor U15 apar punctele, clasamentul, play-off-ul și titlul de campioană națională.

Formatul concret pentru cei mici este Interliga Națională de Fotbal, organizată de FRF împreună cu cele 41 de asociații județene (AJF) și cu AMFB. O zi de turneu adună patru cluburi, fiecare cu câte o echipă la U7, U8, U9 și U10, iar cele patru echipe ale fiecărei categorii joacă fiecare cu fiecare: trei meciuri pentru fiecare echipă.

Germania a ajuns la aceeași logică pe alt drum. Federația germană (DFB) a votat pe 11 martie 2022 noile forme de joc pentru copii, la propunerea adunării sale de tineret din ianuarie același an. După o perioadă de tranziție de doi ani, ele sunt obligatorii în toată Germania din sezonul 2024/25, pentru U6–U11: 2 la 2 sau 3 la 3 pe patru porți mici la U6/U7, de la 3 la 3 până la 5 la 5 la U8/U9, de la 4 la 4 până la 7 la 7 cu portar la U10/U11, peste tot fără campionat. Acolo, clasamentul revine de la U12. Diferența de fond față de România: FRF îi ține pe copii fără clasament cu trei ani mai mult. Ideile germane rămân totuși utile (patru porți mici, rotație după gol, festival cu urcare și coborâre între terenuri) și le găsești mai jos ca unelte pentru antrenament și pentru festivalurile clubului, nu ca regulă a FRF.

Între 7 + 1 și 11 la 11, multe cluburi folosesc la antrenament și la turneele proprii și 9 la 9, deși tabelul FRF nu îl conține. Pasul direct de pe terenul mic pe terenul mare ar fi prea brusc pentru mulți copii.

De ce terenuri mici: patru probleme ale formatului mare

Formele de joc mici nu au apărut din senin. Patru probleme au preocupat ani la rând federațiile, și în Germania, și în alte țări, iar formatul mare nu a rezolvat niciuna. Cine le înțelege poate explica formele de joc și colegului sceptic din club.

1. Prea puține atingeri de minge pe copil. La 9 la 9 sau 7 la 7, un copil de opt–nouă ani atinge mingea foarte rar într-un meci. Cei mai slabi, adesea aproape deloc. Cine nu atinge mingea nu învață nimic. La 3 la 3, atingerile de minge pe copil se înmulțesc, pentru că spațiul e împărțit între mai puțini jucători. Acesta e și argumentul principal al federației germane: cu cât echipele de pe teren sunt mai mici, cu atât fiecare copil are mai multe contacte cu mingea.

2. Clasamentul și presiunea rezultatului, prea devreme. Un copil de șase ani nu înțelege un clasament. Antrenorii și părinții îl înțeleg, și tocmai aici e problema. Unde există clasament se joacă pentru victorie, copilul mai slab rămâne pe bancă, cel mai puternic devine centrul echipei. Regula FRF de mai sus nu e birocrație, ci exact frâna de care e nevoie la vârsta la care presiunea oricum nu te învață nimic.

3. Prea complicat pentru vârsta lor. Șapte coechipieri, două porți mari, un portar, deplasări tactice în bloc: asta depășește capacitatea cognitivă a unui copil de șase–opt ani. Poate să imite, dar nu înțelege. O formă de joc cu o sarcină clară (patru porți, doi coechipieri, găsește spațiul liber) se potrivește vârstei.

4. Abandonul de la pubertate. Studiile federației germane și ale federațiilor ei regionale arată de decenii același lucru: mulți copii renunță la fotbalul de club cel târziu pe la 14 ani, adesea chiar mai devreme. Un motiv este că nu simt că pot influența jocul. De ce pubertatea costă talente și cum le păstrezi explicăm în ghidul despre dezvoltarea talentului. Un copil de opt ani care intră pentru a treia oară de pe bancă și tot nu ajunge la minge își pierde cheful. Mai multe atingeri de minge și nicio grijă pentru clasament exact asta vor să schimbe.

Formele de joc mici nu sunt deci o modă pedagogică, ci un răspuns direct la patru probleme nerezolvate. Cine le explică așa la ședința cu părinții a câștigat deja jumătate din discuție.

U7: 3 la 3 pe 20 × 20 m, iar la festival pe patru porți mici

La U7, regula FRF e scurtă: 3 la 3, porți de 1 m, un teren de 20 × 20 m și trei reprize de câte 10 minute. Pentru festivalurile și turneele pe care le organizezi singur merită să știi cum a construit federația germană categoria echivalentă (U6/U7), pentru că e cea mai detaliată rețetă disponibilă. Măsurile din acest capitol sunt cele germane; FRF nu publică cifre proprii pentru aceste variante.

Teren și porți. Mai multe terenuri mici în paralel: la 2 la 2 cam 16 × 20 m, la 3 la 3 cam 25 × 20 m, deci ceva mai lung decât terenul FRF de 20 × 20 m. Pe fiecare teren, patru porți mici (fiecare echipă apără două), de cel mult 2 × 1,2 m. Dacă nu ai porți mici, le marchezi cu conuri sau jaloane. Fără portar, fără suprafață de pedeapsă, fără stegulețe de colț.

Zona de șut. La 2 la 2, linia de mijloc delimitează zona de șut: golul contează doar dacă jucătorul șutează din jumătatea adversă. La 3 la 3 există o zonă de șut de 6 metri în fața porților. Așa se termină sprintul orb spre poartă. Cine vrea să marcheze trebuie să ducă mingea cu capul sus în zona potrivită.

Timp de joc și rotație automată. La 2 la 2, până la șapte reprize de cel mult 5 minute, la 3 la 3 șapte reprize de câte 7 minute, cu câte trei minute de pauză între ele. Rotație după fiecare gol: fiecare echipă schimbă automat o jucătoare sau un jucător, după o ordine stabilită dinainte. Cel mult un jucător de rotație la 2 la 2, cel mult doi la 3 la 3. Așa fiecare copil joacă aproximativ la fel de mult, iar cel mai puternic nu poate rămâne pe teren tot meciul. În modelul german, de la U10 rotația automată dispare și împărțirea timpului de joc revine antrenorului. Timp de joc echitabil în fotbalul copiilor îți arată patru modele potrivite vârstei și șapte cazuri dificile din viața de club.

Festivalul. Într-o zi de joc, terenurile stau unul lângă altul, ordonate de la „cel mai slab” la „cel mai puternic”. După fiecare tur, câștigătoarea urcă un teren, învinsa coboară un teren. La egalitate câștigă echipa care a marcat ultimul gol; la rarul 0-0 decide piatră-foarfecă-hârtie. Meciurile se echilibrează singure, pentru că învingătorii ajung să joace cu învingători și învinșii cu învinși.

Ce înțeleg greșit părinții. Părinții văd un festival de U7 și cred că nu e „fotbal adevărat”. Exact asta este: fotbalul unui copil de șase ani nu e fotbalul pe care îl trăiesc adulții. E o formă de învățare motrică și socială, care duce mai târziu spre fotbalul clasic. Cine nu ține clasament la vârsta asta nu le-a luat nimic copiilor, ci i-a scutit de presiune.

U8–U9: 1 + 4 pe 40 × 20 m și trei trepte pentru antrenament

La U8 și U9, regula FRF este 1 + 4: un portar și patru jucători de câmp, pe un teren de 40 × 20 m, în două reprize de câte 15 minute. Asta joci în competiție. La antrenament și la festivalurile clubului ai mai multă libertate, iar modelul german, care la U8/U9 lasă trei variante la alegere, e un bun ghid pentru trepte.

Treapta 1: 3 la 3 fără portar. Teren de circa 25 × 20 m (în Germania între 25 și 28 m lungime și 20–22 m lățime), patru porți mici, zonă de șut de 6 metri, ca la U7. Până la șapte reprize de cel mult 10 minute, rotație după fiecare gol. Federația germană îl recomandă clar ca format preferat la această vârstă, pentru că dă fiecărui copil cele mai multe acțiuni cu mingea.

Treapta 2: 4 la 4. Teren de circa 40 × 25 m, fie pe patru porți mici cu patru jucători de câmp, fie pe două porți mici de teren redus cu trei jucători de câmp și portar (3 + 1). Pas intermediar între 3 la 3 și 5 la 5. Rotație după fiecare gol sau cel târziu după 3 minute.

Treapta 3: 5 la 5. Teren de circa 40 × 25 m (în Germania 40 m lungime și 22–25 m lățime), fie pe patru porți mici cu cinci jucători de câmp fără portar, fie pe două porți cu patru jucători de câmp și portar. Varianta cu portar este practic forma FRF 1 + 4, doar că terenul FRF are 40 × 20 m. Rotație după fiecare gol sau cel târziu după 3 minute.

Timp de joc, desfășurare și regula de fair-play. La 3 la 3, până la șapte reprize de cel mult 10 minute, la 4 la 4 și 5 la 5 șase reprize de 10–12 minute, deci mai lungi decât la U7, pentru că atenția copiilor crește. Câte trei minute de pauză între reprize. Festival cu urcare și coborâre sau turneu cu program fix, dar tot fără campionat. O variantă de fair-play recomandată în Germania: la trei goluri diferență, echipa condusă poate aduce un jucător în plus pe teren, până când scorul se echilibrează din nou.

Funino, moștenirea din spate. Formatul 3 la 3 cu patru porți mici se trage de la formatorul german de antrenori Horst Wein, care l-a făcut cunoscut sub numele de „Funino” mai ales în anii petrecuți în Spania. Federația germană aproape că nu folosește termenul în documentele oficiale, dar printre antrenori „Funino” a rămas numele scurt pentru „3 la 3 cu patru porți mici”. Partea de antrenament în detaliu o găsești în ghidul Funino pentru antrenori: opt variante de joc, indicații de coaching și un model de e-mail pentru ședința cu părinții.

De ce patru porți. Cu două porți, jocul se strânge în mijlocul terenului, iar cel mai puternic aleargă drept înainte. Cu patru porți, atacantul trebuie să decidă: stânga sau dreapta? Care poartă e mai puțin apărată? Asta antrenează percepția, decizia și inteligența de joc, adică exact ce trebuie să construiască un copil la vârsta asta.

Dacă vrei exerciții care se potrivesc logicii de 3 la 3, găsești în articolul despre exerciții de dribling pentru U9, U10 și U11 exerciții concrete pentru fiecare categorie.

U10–U14: portarul, terenul de 60 × 40 m și drumul spre 11 la 11

De la U10 revine senzația de joc clasic: portar, porți mai mari, primele reguli de echipă. Treptele FRF sunt clare. U10 joacă 1 + 6, cu ofsaid, pe 60 × 40 m, în două reprize de câte 15 minute. U11 joacă 6 + 1 pe același teren, 2 × 40 de minute, iar fiecare club vine cu două echipe. U12 trece la 7 + 1, tot pe 60 × 40 m, 2 × 50 de minute și tot cu două echipe pe club. U13 joacă 7 + 1 pe un teren mai mare, de 70 × 50 m, 2 × 60 de minute. De la U14 se joacă 11 la 11, pe 70 × 60 m și 2 × 35 de minute; U15 joacă pe teren întreg, 2 × 40 de minute.

Ce se întâmplă cu rezervele. Una dintre cele mai bune idei ale reformei germane și una pe care nicio regulă FRF nu o interzice: rezervele nu stau pe bancă, ci joacă în paralel 2 la 2 sau 3 la 3 pe un teren alăturat, cu porți mici. Așa fiecare copil joacă tot timpul, în loc să aștepte să fie introdus. Logistic ai nevoie de încă o instalare și de încă un voluntar, dar pedagogic aici e miezul întregii idei.

Cum funcționează rotația. Pe terenurile mai mari, schimbarea automată după gol nu mai are sens. În modelul german, rezervele intră la fiecare 3 minute, la un fluier central, pe toate terenurile deodată. La festivalurile și turneele tale merge la fel de bine, dacă anunți regula de la început.

Ce rămâne din jocul pe teren mic. Accentul pe 1 la 1, mult dribling și multe atingeri de minge. Primele elemente de competiție organizată apar, dar rezultatul nu contează încă, iar la vârsta asta fiecare copil trebuie să joace.

Ce se adaugă. Rolul de portar (de multe ori prin rotație: fiecare jucător de câmp stă o dată în poartă), primele geometrii de pasare și deplasări în bloc, reguli simple de echipă („când avem mingea, facem terenul lat”). Dar accentul rămâne pe 1 la 1 și pe dribling. U10–U13 nu e fotbalul profesionist în miniatură, ci o treaptă de învățare.

Cel târziu pe terenul mare, mingea ieșită în tușă se repune în joc prin aruncare de la margine. Ce reguli ale aruncării de la margine se aplică, ce greșeli apar cel mai des și cum antrenezi execuția găsești într-un articol separat. Exerciții de încălzire potrivite pentru această vârstă și fără niciun material găsești în articolul despre încălzirea la U11 fără materiale.

Ce se schimbă în conținutul antrenamentelor

Forma de joc e una, conținutul antrenamentului e alta. Cine îi pune pe copii să joace 3 la 3 pe patru porți nu poate antrena în paralel tactica clasică de 11 la 11. Formele de joc mici te obligă să schimbi conținutul antrenamentelor, și exact aici se împotmolesc multe cluburi.

Mai mult 1 la 1, mai puțină tactică de echipă. În formele de joc mici, duelul 1 la 1 decide aproape fiecare gol. O regulă practică des folosită: între 30 și 50 % din timpul unui antrenament în situații de 1 la 1 sau 1 la 2. Tactica de echipă (deplasare în bloc, linii de presing) își are locul cel mai devreme pe la U12–U13.

Driblingul și pasa în centru. Cine poate păstra mingea câștigă la 3 la 3. Cine nu poate, pierde. Exercițiile de dribling, pasele sub presiune și jocurile mici cu adversar sunt cărămizile. Exercițiile fără adversar, în care toți stau la coadă, sunt excepția.

Ce înseamnă asta pentru pregătirea antrenorilor. Ca coordonator de copii și juniori trebuie să te asiguri că antrenorii tăi știu ce se potrivește formelor de joc mici și ce nu. Un curs pentru antrenori în fiecare sezon, ideal la început de sezon, e obligatoriu. Dacă antrenorul tău de U7 încă încearcă tactica de 9 la 9 cu copii de șase ani, forma de joc rămâne o formalitate administrativă, nu un progres.

Conurile, porțile mici și maiourile de antrenament trebuie să fie în geanta fiecărui antrenor. Ca club, investește acolo unde e nevoia reală: nu în încă o poartă mare, ci în porți mici, conuri și marcaje de teren.

Ce le explici părinților și arbitrilor voluntari

Părinții și cei care arbitrează văd formele de joc de pe margine și pun întrebări. Iată cele mai frecvente, cu răspunsuri pe care le poți folosi ca atare la ședința cu părinții sau lângă teren.

„De ce sunt patru porți?” Ca să-i obligăm pe copii să decidă. Cu două porți toți aleargă spre mijloc și câștigă cel mai rapid. Cu patru porți atacantul trebuie să se uite: care poartă e liberă? Asta antrenează percepția și inteligența de joc, care la vârsta asta contează mai mult decât forța șutului.

„De ce nu există clasament?” Ca să dispară presiunea. Copiii de șase ani joacă mai bine când se distrează, nu când se uită la locul întâi. Clasamentul îi motivează pe părinți, nu pe copii, și îi scoate din joc pe cei mai slabi, pentru că antrenorul ajunge să joace pentru victorie. Fără clasament joacă toți.

„De ce se schimbă un jucător după fiecare gol?” Ca fiecare copil să joace tot timpul. Rotația automată, pe care o folosim la festivalurile noastre, este mecanismul de echitate: după fiecare gol, fiecare echipă schimbă automat un jucător. Așa niciun copil nu poate rămâne tot meciul pe teren, iar rezervele intră în joc înainte să-și piardă interesul.

„De ce sunt reprizele atât de scurte?” Pentru că atenția unui copil de șase–nouă ani e limitată. Câteva minute de concentrare maximă, apoi pauză sau schimbare; și FRF împarte meciurile celor mici în reprize de 10 sau 15 minute. Dacă jocul durează prea mult, după câteva minute copiii doar stau pe loc. Jocuri scurte înseamnă multe faze intense și puțin timp mort.

„Copilul meu e foarte talentat. Mai este solicitat în formatul acesta?” Da. La 3 la 3 pe patru porți, copilul talentat are mult mai multe atingeri de minge și situații de decizie pe meci decât la 7 la 7. Formele de joc mici îi ajută în același timp pe cei mai buni și pe toți ceilalți, pentru că toți joacă mai mult. Ce dispare e statutul: copilul talentat nu mai e automat vedeta echipei, ci unul dintre mulții care joacă.

Cu aceste cinci răspunsuri acoperi majoritatea discuțiilor cu părinții. Pentru restul, arată-le regulamentul competiției sau întreabă la AJF-ul tău.

Planul de tranziție: cum trece clubul la formele de joc potrivite

Ca coordonator de copii și juniori răspunzi de faptul că trecerea nu eșuează în propriul club. Iată un plan în patru pași care funcționează în majoritatea cluburilor.

Pasul 1: citește regulamentul competiției. FRF fixează formele de joc, iar asociația județeană (AJF) sau AMFB organizează competiția în care joacă echipele tale. Descarcă regulamentul actual al competiției, citește-l o dată în întregime și desparte clar regula FRF de detaliile de organizare ale AJF-ului. Dacă ceva nu e clar, întreabă la AJF.

Pasul 2: organizează un curs pentru antrenori. Cel puțin o dată pe sezon, un curs intern, ideal înainte de începutul sezonului. Conținut: care sunt formele de joc pe categorii, cum arată un antrenament, care sunt greșelile tipice ale începătorilor. Dacă nu ai un formator propriu, întreabă la AJF dacă organizează asemenea întâlniri sau invită un antrenor cu experiență de la alt club.

Pasul 3: o ședință cu părinții, cu un mesaj clar. Înainte de prima zi de joc a noului sezon. O oră ajunge. Conținut: ce se joacă, de ce și cum arată. Folosește ca atare răspunsurile din capitolul anterior. Ia-i pe părinți cu tine, tratează serios grijile lor, dar ia poziție. O ședință reușită te scutește de discuții pe margine tot sezonul. Dacă vrei să comunici în același timp și planul de selecție, ghidul despre selecția la juniori e un articol bun de dat mai departe.

Pasul 4: pregătește terenul pentru meciurile de acasă. Concret: procură sau construiește porți mici, adaptează marcajele de teren, informează arbitrii voluntari, planifică terenuri alăturate pentru rezerve. Dacă bugetul e mic, porțile mici se pot marca și cu conuri sau jaloane. Arbitrii voluntari, de multe ori părinți, au nevoie de o scurtă instruire: la jocurile cu patru porți mici contează orice gol, nu există ofsaid, nu se ține clasament, se schimbă un jucător după fiecare gol. Planifică pregătirile cu cel puțin patru săptămâni înainte de prima zi de joc acasă.

Dacă acești patru pași sunt bine făcuți, primul sezon merge surprinzător de lin. Cea mai mare rezistență nu vine de la copii, ci de la adulți, iar pe ei îi câștigi cu pașii 2 și 3.

Organizarea formelor de joc și când te ajută o aplicație de turneu

Cine vrea să organizeze o zi de joc pentru U7 sau U8–U9 în sala sau pe terenul propriu are altă muncă decât la un turneu clasic cu clasament. Iată punctele esențiale. Pentru sezonul de sală, futsalul e o alternativă bună la fotbalul clasic în sală; detalii în ghidul de futsal pentru antrenori.

Mai multe terenuri în paralel. Trei până la cinci terenuri unul lângă altul, ordonate de la „cel mai slab” la „cel mai puternic”. Pe fiecare teren două echipe, apoi urcare sau coborâre după rezultat. Organizatoric e mai simplu decât pare: o singură instalare, un singur orar, un fluier comun la finalul fiecărei reprize (la 3 la 3 de la U7, după 7 minute de joc, adică la fiecare 10 minute cu tot cu pauza). Cheia e ca toate terenurile să înceapă și să schimbe terenul în același timp, altfel apar așteptări.

Festival în loc de clasament. Fiecare echipă joacă de-a lungul zilei pe terenuri diferite, după cum urcă sau coboară. La final, din terenurile pe care au ajuns echipele iese o ordine, iar câștigătoarea terenului celui mai puternic este câștigătoarea zilei. Dar nu se adună puncte, nu există golaveraj, nu există clasament clasic. Copiii primesc la final o medalie sau o diplomă cu „ai jucat azi”, toți la fel.

Timp de joc și rotație. În modelul german, meciurile durează la 2 la 2 cel mult 5 minute, la 3 la 3 de la U7 șapte minute, iar la U8–U9 10 minute (3 la 3) până la 12 minute (4 la 4 sau 5 la 5), cu câte trei minute de pauză pentru schimbare. Rotația: la 3 la 3 după fiecare gol, la 4 la 4 și 5 la 5 după fiecare gol sau după 3 minute, la formatele mari la fiecare 3 minute, la fluierul central. O zi de joc cu opt echipe pe patru terenuri îi dă fiecărui copil foarte mult timp de joc real, mult mai mult decât orice turneu clasic cu grupe și clasament.

Ce pregătești ca organizator. Porți mici (construite, împrumutate sau marcate cu conuri), terenuri marcate clar și un orar. Pe lângă asta: un arbitru voluntar pe fiecare teren, un fluier central pentru schimbări, un punct de apă și medalii sau diplome pentru toți copiii. La U10 și mai sus mai adaugi un teren alăturat pentru rezerve. Mâncarea pentru părinți, departe de teren, ca să nu stea copiii între grătar și joc.

Când merită o aplicație de turneu. În festivalul pur (U7 și primele jocuri de la U8–U9) nu ai nevoie de o aplicație clasică de turneu: programul iese din urcare și coborâre, clasament nu există. De îndată ce treci la un program fix, însă, administrarea se complică repede: mai multe terenuri, mai multe categorii, ore de start, pauze între meciuri. Asta se întâmplă deja la o zi de Interliga: patru cluburi, patru categorii, trei meciuri pe echipă, adică 24 de meciuri pe patru locații. Iar la categoriile mari sau la turneele tale pentru adolescenți apar și punctele, criteriile de departajare și tragerea la sorți pentru semifinale. Aici te ajută o aplicație ca AreaCopa, pentru că programul, rezultatele și clasamentul, acolo unde regulamentul îl permite și tu îl vrei, nu mai trebuie ținute în cap sau într-un tabel Excel. Momentul potrivit nu ține deci de o anumită categorie de vârstă, ci de ziua în care festivalul devine un turneu cu program fix.

Un ghid pas cu pas pentru un turneu clasic, de la 5 la 5 la 11 la 11, găsești în lista de organizare a unui turneu de fotbal, cu un calendar de 12 săptămâni.

Pentru partea de organizare, adică program, rezultate și link live pe categorii de vârstă, mergi mai departe la aplicația pentru programul turneelor de copii și juniori.

Variante concrete de program pentru 5, 7 și 10 echipe găsești în articolul Programul turneului pentru 5, 7 sau 10 echipe.

Dacă în paralel îți construiești în club și o secție de fete, ghidul Cum înființezi o echipă de fotbal feminin îți oferă un plan pe 6 luni, cu recrutarea jucătoarelor, căutarea antrenoarelor și un audit în 12 puncte pentru standardele clubului.

Surse

Formele de joc, dimensiunile terenurilor și duratele pentru România provin din regulamentele FRF. Detaliile despre festival, rotație, porți mici și zone de șut provin din documentele federației germane și sunt valabile, ca regulă, doar în Germania:

1. Federația Română de Fotbal. Regulamentele competițiilor de copii și juniori: Interliga Națională de Fotbal (U7–U10), competițiile U11–U13, Liga Elitelor U14 și U15. Forme de joc, dimensiunile terenurilor și durate pe categorii de vârstă, precum și regula „NU vor fi contabilizate rezultatele jocurilor, NU vor fi întocmite clasamente” până la U14 inclusiv.
2. Deutscher Fußball-Bund, federația germană (versiunea 09/2024). Leitfaden für die Implementierung neuer Wettbewerbsformen in den Altersklassen U6–U11 (G- bis E-Jugend). Ghid detaliat de implementare pentru fiecare categorie, cu schițe de teren, durate, logica rotației și organizarea festivalului. Obligatoriu în Germania din sezonul 2024/25.
3. Deutscher Fußball-Bund, federația germană (versiunea din 15 iulie 2024). Jugendordnung, Anhang IV — Bestimmungen für Spiele auf Kleinfeld für Juniorinnen und Junioren. Frankfurt pe Main. Cadrul formal pentru dimensiunile terenurilor, numărul de jucători, durata meciurilor și variantele de format pe categorii în Germania.
4. Deutscher Fußball-Bund, federația germană (31 mai 2022). FAQ zu den neuen Spielformen im Kinderfußball. Sursă pentru motivele reformei germane, conceptul de festival cu urcare și coborâre și argumentul celor patru porți.
5. Deutscher Fußball-Bund, federația germană (11 martie 2022). Beschluss des DFB-Bundestags: Neue Spielformen im Kinderfußball. Adoptat la propunerea adunării de tineret a DFB din ianuarie 2022. Sursă pentru intrarea în vigoare a reformei și perioada de tranziție până în sezonul 2024/25.
6. Wein, H. (2004). Entwicklung der Spielintelligenz im Fußball. Institut für Jugendfußball / Carolus-Sportverlag, ISBN 3-927570-60-5. Moștenirea conceptuală a jocului 3 la 3 cu patru porți mici („Funino”), preluat de federația germană în reforma pentru U8/U9.

Pentru competiția în care joacă echipele tale contează regulamentul FRF și comunicările AJF-ului tău. Valorile germane de mai sus se aplică doar în Germania, unde federațiile regionale (de exemplu BFV, WFV, NFV, FVR, SBFV) le pun în practică ușor diferit, în limitele permise.